Malachite pendant necklace

Colierul pe care îl voi prezenta astăzi este puţin altfel decât celelalte creaţii ale mele, din mai multe motive.

Review – The Ring Lord

Dacă ieri vă vorbeam de Fischer Pforzheim, azi e rândul celor de la The Ring Lord.
Am comandat mai multe chestii de la ei acum două luni. Pachetul a făcut exact 8 săptămâni din Canada până aici. Mă aşteptam la chestia asta, având in vedere că am ales cea mai ieftină (şi implicit cea mai înceată) opţiune de expediere. Ei spun că durează 6-12 săptămâni, deci 8 săptămâni a fost chiar ok. Ca idee, expedierea m-a costat aproximativ 80$; celelalte două opţiuni ar fi fost par avion (150$, durează 8-15 business days) sau UPS (170$, durează 2-5 business days).
Imagine de ansamblu cu tot ce era în colet.

Să le iau pe rând:

Review de companie – Fischer Pforzheim

După încheierea epopeei epice cu bilele (1, 2, 3, 4), am căutat o altă sursă.
Am găsit-o la Fischer Pforzheim.
Despre istoricul firmei respective nu are rost să povestesc, dar vă spun doar că au o tradiţie de peste 100 de ani ca furnizori de echipamente şi materiale pentru bijutieri. Ca să vă faceţi o idee mai bună, catalogul lor are cam 500 de pagini şi conţine vreo 11.000 de articole.

Despre astea puteţi citi şi direct pe site-ul lor. Eu voiam să vă povestesc cât de bine m-am înţeles eu cu ei.

Bilele – final

Bilele (1, 2, 3) au ruginit din nou. Am discutat luni cu reprezentantul firmei de la care le-am cumpărat.
Astăzi m-am întâlnit cu el, am predat bilele şi am primit banii înapoi. Mă declar mulţumit de această soluţionare.

În caz că sunteţi curioşi, găsiţi mai jos câteva poze (click pentru ) cu o parte din bilele de inox ruginite.

Am cameră foto. Şi bilele – partea a treia

Prins fiind cu problema mea cu bilele (revin la ea imediat) am şi uitat să vă zic.

Eu şi jumătatea mea mai bună ne-am cumpărat cadoul de Paşte în avans.
Cu ocazia asta aş vrea să ii laud pe cei de la F64. Joia trecută am comandat aparatul, vineri la prânz stăteam pe lângă el, aşteptând să se încălzească, să mă pot juca cu el )
Asta e jucăria. Am mai pus şi un trepied, ca să pot face poze ca lumea bijuteriilor. Mulţumesc Clawd pentru sfaturi
Din păcate n-am apucat să mă joc prea mult cu el, dar din ce am văzut face poze faine.
Un exemplu:

Revenind la bile.

Bilele – partea a doua

Cum ziceam aici, mi-au venit bilele cu ceva vreme în urmă.
Între timp au început problemele…
În weekend-ul de după 4 martie le-am pus în tumbler-ul de împrumut (al meu e încă “in progress”). Am adăugat, ca de obicei, apă. Le-am tumble-uit vreo 2-3 ore, am separat zalele, am clătit bine bilele şi le-am lăsat în borcan, acoperite cu apă.
Am observat cu bucurie că pot folosi strecurătoarea de macaroane pentru separare – bilele trec prin găuri, zalele nu.

După 2-3 zile m-am uitat întâmplător la borcanul cu bile (erau faine aşa lucioase ) şi am descoperit cu oarecare surpriză că… am pete de rugină pe pereţii bocanului. O parte din bile erau şi ele îngălbenite, altele erau direct roşii.

Un tumbler se naşte

Dacă ieri primeam bilele, azi mi-au venit restul pieselor necesare pentru tumbler.

Motorul, recuperat dintr-un xerox mai vechi decât mine cred. Cu toate astea…
1. Arată foarte bine optic; puţină rugină pe carcasă, dar nimic semnificativ.
2. Nici axul principal nici cel de după reductor nu joacă deloc.
3. Nu are nici un fel de zgomote/bătăi în mers.

Bile

Ieri mi-au venit bilele pentru viitorul meu tumbler. 1 kilogram, diametru 2mm, inox.

Arată cam aşa:

Half Persian 3 Sheet 6 in 1 necklace

Cum ziceam in primul articol, voi prezenta pe rand bijuteriile deja finalizate.

Astazi, un colier.

(Click pe poză pentru mai multe imagini)

Lungime: ~60cm.
Greutate totală: ~110grame.
Număr zale: 1440 (0.8mm/4mm)
Timp total de lucru: ~30 ore.
Preţ: 600 RON.

Weave-ul de baza de la care am pornit este Half Persian 3 in 1.

Coiling

Sunt convins că toată lumea aştepta cu nerăbdare un nou articol tehnic.

Să purcedem, zic.

Coiling-ul este primul pas din procesul de fabricare al zalelor şi constă din înfăşurarea sârmei în jurul unui mandrel. Rezultatul este un coil.

Pentru asta, eu folosesc un cadru de lemn (în “U”) cu o gaură completă într-o parte şi cu gaura doar de “suport” în partea cealaltă. Prin găurile astea trec mandrel-ul, căruia îi ataşez într-un capăt un mâner recuperat de la o maşină de carne (prin graţia Măriei Sale Viitoarea Soacră ).

În capătul opus mânerului există un orificiu prin mandrel. Nimic complicat aici. Desigur, până nu încerci să dai o gaură de 1mm într-o bară de 3mm grosime.
Acolo fixez capătul sârmei şi încep sa rasucesc de maner (chestie complicata, dom’le, foarte!).